"Barbatul de langa mine" - manifest de relatie

"n-am multe calitati si cu precadere nici una din cele care sa ma recomande pentru viata de cuplu. in sensul in care barbatii generatiei la care eu ma calific pentru seductie au fost educati in spiritul "femeii gospodine". Adica sotie sau nu, femeia cu care stai trebuie sa trebaluiasca domestic, sa stie a gati si a primi musafirii, sa fie preocupata de casa si nimicurile menajeriei. sa se ingrijeasca de camasile tale, de ordinea maruntisurilor casei, de bagajele deplasarii, de decorarea incaperilor, de rostul bucatariei, de pranzurile weekendurilor si de cina fiecarei seri. asa au apucat sa vada acasa la ei barbatii maturi ai zilelor noastre si asa au deprins ei din educatie ca arata femeia ideala.

cum spuneam, nu ma calific la nici unul intre criteriile domestice, asa incat mi-am radiografiat atent lista (sumara) a calitatilor prin care compensez cat de cat abaterea de la normele de cuplu. de ce ar sta un barbat (minunat) langa mine? de ce ar tolera un barbat (special) capriciile unei femei rebele care isi petrece toata ziua alergand intre intalniri si ajunge acasa la ore tarzii? de ce ar suporta un barbat (desavarsit) faptul ca lista prioritatilor mele nu include niciodata casa sau grijile ei? de ce s-ar supune un barbat (adorabil) unui orar nebun in care timpul liber incape doar in doze firave? si interogatiile mele perplexe pot continua pe pagini mai multe decat are cartea. doar ca restul intrebarilor vi le imaginati cu siguranta in timp ce raspunsul va va surprinde: pentru ca este liber! A! nu liber in sensul petrecerii timpului. si asta, dar asta este valabil pentru majoritatea domnilor nostri. ci liber la minte, la preocupari, la a fi el insusi.

in timp ce fuiorul defectelor mele s-ar desfasura nestingherit pe multe coloane, am gasit virtutea rara ce ma ridica in ochii barbatului de langa mine: n-am incercat niciodata sa-l schimb. nu i-am facut nicioata observatie, pentru nimic. n-am incercat sa-l modelez astfel incat sa semene cu personajele cartilor (s-a intamplat sa aduca a Fat-Frumos), n-am incercat sa-l transform astfel incat sa fie impecabil dupa criteriile mele. nu-i cer socoteala nicioata pentru timp, gesturi, intamplari, afirmatii sau detalii. isi traieste liber bucuriile, isi umple flexibil timpul, isi hraneste neigradit pasiunile, nu-si tese buzunarele, nu-si cifreaza numerele in mobil, nu-i obligat la explictii cand primeste sms-uri feminine. n-are reactie vinovata cand si-a patat cravata nu-si pleaca privirea de teama observatiilor mele cand a spart un pahar si nu intra in panica la gandul ca trebuie sa marturiseasca ciobirea masinii. nu-i nevoit sa insaileze o poveste cand ajunge tarziu, nu traieste stresul socotelilor banesti, nici pe cel al dependentei mele de el. barbatul de langa mine se comporta degajat, caci n-are corsetul privirilor mele acide, se exprima natural, caci nu l-as corecta nici daca se abate de la sensurile vreunui cuvant.
barbatul meu frumos nu stie vinovatia in prezenta mea, nu stie sentimentul stingher, jena si nici privirea aspra. nu stie tacerile care pedepsesc si nici tonul ridicat al certurilor mele. si zambeste la fiecare revedere. pentru ca este fericit sa traiasca liber.
am crezut intoteauna cu bigotism abstract in legea compensatiilor existentiale. functioneaza si in aluatul din care sunt eu plamadita. am cele mai multe si mai nesuferite dintre defecte, zau am cele mai neplacute dintre slabiciuni si mai respingatoare dintre vicii (adica fumez). dar am o calitate (poate singura) pe care am vazut-o rar in cupluri: aceea de a nu fi "femeie" (a se citi catza cicalitoare si posesiva); aceea de a nu ma manifesta zgomotos, violent, navalnic, gelos, critic, inchizitional. aceea de a nu vrea sa-l controlez sau sa-l schimb pe cel de langa mine.
si nu inteleg pacatul perpetuu al femeilor de a dori sa-l tot modeleze diferit (cu pretentia ca-l poleiesc) pe barbatul de langa ele. e ca si cum ar fi fost candva perfect (ca doar de asta a decis sa-si puna viata in mainile lui) si brusc dupa aceea (desi lin in unele cazuri), ajunge sa musteasca de imperfectiuni pe care noroc ca-i ea prin preajma sa le estompeze. nu-i stupid? dupa cum condamnabila mi se pare cenzura pe dreptul lui de a flirta, de a vorbi si a se intalni cu alte domnite, de a trai bucuria ca lumea este plina de femei frumoase, cu farmec si de la care poate invata (eventual cum sa-si aprecieze mai mult partenera).

nu m-am straduit si nici nu as schimba nimic la el fiindca iubesc barbatul de langa mine pentru tot ceea ce este, pentru felul in care gandeste, pentru felul in care se comporta, pentru ascutimea mintii lui, pentru sufletul lui generos, pentru puterea de a se devota, pentru felul in care rade, vorbeste, se misca si arata. pentru felul in care stie sa fie fermecator in fata altor femei. pentru tandretea cuminte a fiecarei atingeri. pentru ca nu stie sa minta, sa ascunda, sa loveasca. si mai ales pentru ca parcurge viata cu zambet. bucuria lui de a trai liber, de a fi el insusi in fiecare moment, imi mangaie sufletul cu mult peste vanitatea de a fi vrut sa-mi fie vasal."

multumesc mihaelei nicola ca mi-a amintit ceva ce uitasem sa mai fiu. imi recunosc greseala e a fi alunecat pe panta mediocritatii. admit pacatul de a fi constrans un suflet, inteleg ca nu in patul lui procust trebuie sa dormim. ma bucur ca mi-a fost data sansa sa gresesc pentru ca acum sa inteleg mai bine randurile ei. sunt fericita sa fi redescoperit cartea pentru ca am rememorat ce inseamna sa fii femeie puternica cu un barbat liber alaturi.