sperietoarea

am scris multe despre iubire. am crezut ca o inteleg si ca ii pot fi aproape. nu m-am inselat. am ales sa intru intr-o relatie care sa ma coasa, sa ma burduseasca bine si sa ma umple cu paie. acum arat ca o sperietoare de ciori: cu o forma bine definita, cu un scop precis, dar totusi sperietoare de ciori.

la acest nivel al existentei am ajuns constient. acum un an eram un manunchi de paie colo, cateva vreascuri ceva mai departe, o flanela uitata-n gard de cineva care s-a dezbracat in graba si un X marks za spot la care nu puteam sa ajung.

urmand drumul caramizilor galbene, etaland un aer atotstiutor in ale diferentei notabile, cu o suprematie doar la nivel de retorica fata de cei din specia sa, a aparut el, un dorothy al vremurilor mele. pe principiul viata bate filmul, acest dorothy era baiat in primul rand si, mai mult decat atat, era unul croit pe fapte mari. cu o intuitie fabuloasa si-a dat seama de potentialul meu si a decis, calm si cu rabdare, sa ma adune si sa-mi dea o intrebuintare.

paranteza rotunda: nu este ok ca, de teama singuratatii, de orgoliu prostesc, de incapacitatea de a te impaca sau reintoarce la fostul/fosta, din dorinta de a avea ceva ce de fapt nu poti avea sau nu stii sa ai, repet, nu este ok sa fii egoist si sa iti iei o jucarie care simte si gandeste si sa te joci cu ea asa cum te joci cu carpa de langa tine. este tipic masculin. inchidem paranteza

cu gandurile tulburi, cu sufletul indoit, cu mainile dibace si cu orgoliul uns pe brate, acest dorothy al anilor '80 si-a masluit un ideal de care s-a speriat. si a fugit spre plasa de siguranta pe care o intinde acum la fel de dibaci pe patul lui Procust. Dincolo de frica de singuratate, de comoditatea spritului, de timiditatea in lupta si de micimea gandirii, raman suflete deasupra carora troneaza un mare semn de intrebare.

partea buna a lucrurilor este ca in aceasta noua forma sunt lasata in X marks za spot, am invatat sa indic directia sa alung ciorile caraitoare si sa astept.

imi place sa am dreptate si imi place ca m-am eliberat, sperietoare sau nu, de imaginea diafana, serafica, angelica, boema si timida a unei infante. ma bucur ca am fost adunata si pusa aici. ma bucur sa am confirmarea capacitatii mele de a darui. nu m-am inselat cand simteam ca-i pot fi alaturi iubirii. astept un curios neinfricat care sa ma dea jos, sa scoata paiele ca sa se vada inima. astept un Oz care sa faca lumina.