Ploaia din trecut

Se implineste un an de cand lumea s-a schimbat. Un an animat de balciuri si povesti, dar fara urma a ce a fost.

Tot inainte am mers de teama ca, daca ma voi intoarce, ma voi pietrifica. In nopti ploioase ca aseara, cand fulgera si pe loc se lumineaza cerul, vad. Vad clar crampeie de trecut si ma intreb: cat timp are sa mai treaca pentru ca el, trecutul, sa nu se mai intoarca?

Mi se sugruma gatul de emotie, si palmele-mi transpira si in piept se-agita inima, de teama ca va plange iara. Nu-i chip s-o linistesc, nici somn nu am s-astern visarea peste.

Tot inainte merg, acum sa vreau nu-i cale inapoi. Cand timpul trece si prezentul se aduna peste tot ce ai avut, raman doar noptile ploioase care, din viitor se vor asterne uscate.