nu uita sa.... ce?

ce este de fapt memoria? si, mai mult decat atat, cum functioneaza? Ca.. nah.. de la om la om e cu totul altfel. la unii e pe termen mediu si lung, iar la altii, oricat s-ar screme, nu functioneaza nici macar cu frecventa redusa.

memoria este unealta de autoconservare. te ajuta sa-l uiti pe ninel si maneaua pe care o ascultai dupa ce v-ati despartit cand tre' sa dai bine la serviciu... dar te ajuta sa-ti amintesti ce bine era in bratele lui cand esti singura acasa.

memoria iti permite sa stii exact cu cate femei ti-ai inselat nevasta (oficial 56 - parca asa era ultima data :) si neoficial 1). asta pentru ca ai fost beat si mult prea tentat de parfumul ei care semana leit cu al sotiei. Promesse parca i se zice.

memoria stie sa faca declicul acela fierbinte, care iti arde neuronii si iti agita ventricului drept mult prea tare. dansa este cea care deruleaza filme pe care uitasei ca le-ai vazut: batrana cu fundul gol, murdara si mirosind a putregai pe care ai vazut-o (si ti s-a facut mila) la victoriei, textul pe care l-ai scris in clasa a 12-a despre Hitler cu titlul "Uitati-va-n ochii copiilor arsi", ceapa cu slana afumata pe acre ai mancat-o cu pofta intr-o noapte pe la 2, filmul din parcul cu lac, cu sarut si tinut de mana si tremur de voce, distanta calculata pana la stele in seara in care ai decis sa te sinucizi....

eh.. memoria asta. e misto asa cum functioneaza. ideea este cat reusesti sa o controlezi sau sa o folosesti in avantajul tau. Da.. exista si uitarea... dar o consider o forma de nonmemorie. deci tot memorie. sunt rude.

de exemplu.. azi mi-am amintit sa scriu. am vrut de mult sa fac asta, insa acum... vineri, 07 noiembrie.. cand inca sunt la serviciu... memoria mea m-a activat!