if tomorrow never comes...
rasfoiam paginile unei reviste si l-am vazut. trist. privirea goala. desi pozat din profil as fi putut jura ca stiu ce simtea. nu il priveam in ochi, dar stiam ca e trist. singur. abatut.
oricum ar fi, nu imi place sa il stiu asa. nu, nu trist.
pe coperta scria ca succesul e nemarginit. ca firma la care lucreaza i-a propus sa fie partener egal. ca va fi un avocat de succes si va castiga 500 de lire pe ora. am o vaga banuiala ca asta i-a cam stirbit dexteritatea la counter strike, ca nu i-a mai permis sa doarma pana la 6 dupa masa si nici sa petreaca pana in zori in apartamente sumbre de pe calea rahovei.
stiu dintr-o anectoda de tabloid ca i-a fost promis intr-o sambata seara pe o bancuta de cartier ca va fi o intalnire de afaceri in care totul va reincepe. ca va fi cineva care le va face cunostinta si ei se vor preface ca nu se cunosc. ca nu au impartit o dupa-masa dand declaratii la politie sau nopti intregi sarutandu-se timid in cabana.
ma intreb daca presa ar putea urmari povestea lui. ar fi interesant sa aflam ce s-a intamplat.
in orice caz, sa nu uit sa dau reply la invitatia pentru receptia de maine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Buey! *Hic*. Viva la ... unde *Hic*-la mea sunt? Rahova... Buey, ce sumbru e aici.
Hai meh k te impiedici de perspective!! Cum dreq sa fie ala trist? singur? abatut? Aoleu, sa tin minte sa pastrez o lacrima intr-un coltz de oqi dimineata pentru ala.
Hai sa fim seriosi - nu te-ai plictisit de legenda aia cu studentul fara nici un ban, fara griji, fericit?
Ai beh k mi-am adus *Hic* aminte. Viva la revolucion! Jos imperialistii! Jos politia! Mu*Hic**Hic* Dinamo!
Trimiteți un comentariu